Râul care curge

Viața noastră începe în momentul în care prima respirație permite luminii divine să pătrundă în minunatul nostru trup. În acel moment, aducem cu noi bogăția darurilor oferite de Creator și de străbunii noștri.

În ADN-ul nostru este criptată toată această cunoaștere, așteptând să fie descoperită atunci când suntem pregătiți. Uneori, ne trebuie o viață întreagă pentru a o găsi, iar alteori este suficient să batem la ușă, iar accesul ni se permite. Cheia se află în fiecare dintre noi – tot ce trebuie să facem este să avem curajul să o folosim.

Drumul către această ușă este cunoscut de pazitorul acelui tărâm. Eu am ales să mă împrietenesc cu el. L-am chemat, iar cu ochii curați ai copilăriei i-am permis să apară.

Am dorit să experimentez viața ca un râu vesel și curgător. În drumul său, râul întâlnește rădăcinile copacilor și pietrele mari, provocări care îl învață să alinieze dorințele sufletului cu cele ale minții.

Impactul energiei râului asupra rădăcinilor creează mici vârtejuri. Deși consumă energie, râul învață să iubească rădăcinile, care își împlinesc menirea fără să știe că îi îngreunează calea. Plânsul râului și teama că nu va putea depăși obstacolul devin o melodie auzită de păsări, oameni și întreaga pădure, trezind la viață tot ce îl înconjoară.

Apoi, râul întâlnește o piatră care îl roagă să o ajute să se șlefuiască, să nu mai fie aspră și tăioasă. Furios la început, râul își transformă energia într-o mângâiere blândă, ajutând piatra fără să îi provoace durere. Văzând cât de fericită este piatra, râul uită de propriile temeri și descoperă bucuria de a fi de folos.

Cu fiecare obstacol depășit, râul curge tot mai vesel. Nu îl mai interesează unde se află capătul drumului sau ce îl așteaptă acolo. În schimb, trăiește bucuria fiecărui moment al călătoriei sale.

Gabriela Enache